Povestea cu copiii este o poveste plina de roz si sclipici. Ei sunt ingerasii trimisi pe Pamant de la Dumnezeu pentru a ne aduce un zambet pe fata oricand, chiar si in zilele mai putin bune.
Doar copilul are puterea de a detine fericirea permanenta pe chipul lui fiindca el este plin de inocenta si inca nu cunoaste raul. De aceea se spune ca o data cu pierderea copilariei ne pierdem si inocenta.
Dar, din pacate, nu toti copii au o copilarie fericita alaturi de parinti, iar acesti copii merita ajutati. Sunt sigur ca nu toata lumea are bani destui sa ajute dar daca s-ar uita la reduceri pentru hainute de copii si ar achizitiona cateva articole de imbracaminte pentru ei si le-ar dona, ar fi un gest nobil.
Astazi va spun povestea unui copil al strazii, care in ciuda faptului ca a fost abandonat, acesta a trebuit sa indure foamea si frigul.Dar Dumnezeu nu a uitat de el si i-a oferit sprijin printr-un batranel care l-a ajutat. Povestea este in versuri si sper sa va placa. (este compusa de mine):
Intr-o zi inserata si ploioasa
Un copil strabatea din poarta-n poarta
Zgribulit de frig cu o traistuta
Batea din usa in usa .
Secat de puteri si ud leoarca
Cu glasul mic si subtiat
Gasea puterea sa mai zica
,,Va rog...imi dati ?"
Usile i se inchideau
Fara nici-un ajutor ,
O coaja de paine nu i se arunca
Si el plangea de zor .
Mama demult l-a abandonat
Ca un amarat, intr-un orfelinat
Despre tata nu se stie,
Pentru el e-o viata pustie .
Si mergand prin ploaia deasa
Felinarele-l luminau ,
Nici oamenii cu umbrela
La o parte nu se dadeau .
Desi saracul era lihnit
Nimeni nu se incumeta vreun pic ,
Sa-l ajute pe acest micut
Pe acest inger cazut .
Pasii i se auzeau in ploaie
Precum sute de cristale ,
Lacrimile se vedeau de la departare
Precum niste mireste orbitoare .
Cu traistuta la spinare ,
Si din nou fara mancare
Se duce in parcul mare
Si se aseaza jos in ploaie .
Dupa orele de ploaie
Si momentele de tihna ,
Un batranel intr-un ciomag
Ii apare ca-ntro oglinda .
Baiatul ridica fruntea
Si se uita cu mirare ,
La batranelul in ciomag ,
Care ii oferea o cale .
Acesta l-a imbratisat
Si i-a oferit o haina,
I-a spus : ,,Vino cu mine
Ai incredere in mine! "
Batranelul l-a convins
Si cu bratele l-a cuprins ,
Acasa au sosit
Si mancare i-a oferit.
Baiatul din nou cu lacrimi
De aceasta data ,de fericire...
Ii multumeste batranelului
Din suflet si iubire .
Dupa ani si ani
Intamplarea nu se schimba ,
Baiatul a ramas
La batran in locuinta .
Si astazi din iubire,
Si din rasplata primita ,
Baiatul nu uita sa-i multumeasca
Pentru ajutorul oferit
Batranelului iubitor
Din parcul plangator .
Acum nu uitati si voi ce-nseamna cu adevarat sa fii copil. O hainuta si mancare este prioritatea dintai a fiecarui copil iar tu nu sta nepasator in privita asta.
Doar copilul are puterea de a detine fericirea permanenta pe chipul lui fiindca el este plin de inocenta si inca nu cunoaste raul. De aceea se spune ca o data cu pierderea copilariei ne pierdem si inocenta.
Dar, din pacate, nu toti copii au o copilarie fericita alaturi de parinti, iar acesti copii merita ajutati. Sunt sigur ca nu toata lumea are bani destui sa ajute dar daca s-ar uita la reduceri pentru hainute de copii si ar achizitiona cateva articole de imbracaminte pentru ei si le-ar dona, ar fi un gest nobil.
Astazi va spun povestea unui copil al strazii, care in ciuda faptului ca a fost abandonat, acesta a trebuit sa indure foamea si frigul.Dar Dumnezeu nu a uitat de el si i-a oferit sprijin printr-un batranel care l-a ajutat. Povestea este in versuri si sper sa va placa. (este compusa de mine):
Intr-o zi inserata si ploioasa
Un copil strabatea din poarta-n poarta
Zgribulit de frig cu o traistuta
Batea din usa in usa .
Secat de puteri si ud leoarca
Cu glasul mic si subtiat
Gasea puterea sa mai zica
,,Va rog...imi dati ?"
Usile i se inchideau
Fara nici-un ajutor ,
O coaja de paine nu i se arunca
Si el plangea de zor .
Mama demult l-a abandonat
Ca un amarat, intr-un orfelinat
Despre tata nu se stie,
Pentru el e-o viata pustie .
Si mergand prin ploaia deasa
Felinarele-l luminau ,
Nici oamenii cu umbrela
La o parte nu se dadeau .
Desi saracul era lihnit
Nimeni nu se incumeta vreun pic ,
Sa-l ajute pe acest micut
Pe acest inger cazut .
Pasii i se auzeau in ploaie
Precum sute de cristale ,
Lacrimile se vedeau de la departare
Precum niste mireste orbitoare .
Cu traistuta la spinare ,
Si din nou fara mancare
Se duce in parcul mare
Si se aseaza jos in ploaie .
Dupa orele de ploaie
Si momentele de tihna ,
Un batranel intr-un ciomag
Ii apare ca-ntro oglinda .
Baiatul ridica fruntea
Si se uita cu mirare ,
La batranelul in ciomag ,
Care ii oferea o cale .
Acesta l-a imbratisat
Si i-a oferit o haina,
I-a spus : ,,Vino cu mine
Ai incredere in mine! "
Batranelul l-a convins
Si cu bratele l-a cuprins ,
Acasa au sosit
Si mancare i-a oferit.
Baiatul din nou cu lacrimi
De aceasta data ,de fericire...
Ii multumeste batranelului
Din suflet si iubire .
Dupa ani si ani
Intamplarea nu se schimba ,
Baiatul a ramas
La batran in locuinta .
Si astazi din iubire,
Si din rasplata primita ,
Baiatul nu uita sa-i multumeasca
Pentru ajutorul oferit
Batranelului iubitor
Din parcul plangator .
Acum nu uitati si voi ce-nseamna cu adevarat sa fii copil. O hainuta si mancare este prioritatea dintai a fiecarui copil iar tu nu sta nepasator in privita asta.
