29.06.2013

Din suflet, pentru suflete!





Multe lucruri sunt de spus. Chiar de as avea tot timpul din lume si toate colile albe, nu cred ca gandirea omului se poate termina la un anumit numar de compuneri sau la un anumit numar de pagini scrise.
Poate m-am plictisit sau nu, dar tocmai si plictiseala asta de a scrie ma face sa continui, fiindca prin fiecare vena si prin fiecare sentiment curge dorul scrisului, pe care il alin doar dand viata unor intamplari, prin zecile de cuvinte pictate pe acest blog cu grame intregi de iubire si zeci de zambete de fericire.
Persoane din viata reala m-au intrebat: "De ce continui?" Nu stiu! Poate singura intrebare la care nu am raspuns niciodata. Continui doar pentru faptul ca asta simt, ca asta imi place, ca asta vreau sa fac si pe viitor si nu gasesc nici-un motiv sa imi displaca.
Prin scris ma exprim cel mai bine. Nu stiu daca m-am nascut cu un pix si o coala in manute, dar stiu ca m-am nascut cu dorul nestins spre a scrie si a crea.

Scriu din suflet, pentru suflete!
Share:

Din suflet, pentru suflete!

Multe lucruri sunt de spus. Chiar de as avea tot timpul din lume si toate colile albe, nu cred ca gandirea omului se poate termina la un anumit numar de compuneri sau la un anumit numar de pagini scrise.
Poate m-am plictisit sau nu, dar tocmai si plictiseala asta de a scrie ma face sa continui, fiindca prin fiecare vena si prin fiecare sentiment curge dorul scrisului, pe care il alin doar dand viata unor intamplari, prin zecile de cuvinte pictate pe acest blog cu grame intregi de iubire si zeci de zambete de fericire.
Persoane din viata reala m-au intrebat: "De ce continui?" Nu stiu! Poate singura intrebare la care nu am raspuns niciodata. Continui doar pentru faptul ca asta simt, ca asta imi place, ca asta vreau sa fac si pe viitor si nu gasesc nici-un motiv sa imi displaca.
Prin scris ma exprim cel mai bine. Nu stiu daca m-am nascut cu un pix si o coala in manute, dar stiu ca m-am nascut cu dorul nestins spre a scrie si a crea.

Scriu din suflet, pentru suflete!
Share:

28.06.2013

Infiintare firma




Exista multi tineri cu potential in aceasta tara, care ar putea deveni niste anteprenori de succes, doar ca pasii spre a lua nastere o firma, sunt foarte greu de realizat.
Sunt tineri care stiu ce inseamna o infiintare firma de calitate, rapid si sigur. Sunt oameni care au dat peste acest personal care se ocupa cu infiintarea firmelor in cel mai scurt timp posibil.
Ei lucreaza pentru dumneavoastra! In felul acesta, nu mai trebuie sa va deplasati personal, sa stati la cozi imense, sa scoateti hartii din diferite registre, adeverinte si alte cele, ci doar sa asteptati un timp scurt, iar firma dumneavoastra a luat nastere datorita acestor oameni.
Stiu ca poate repet "tinerii" de cateva ori, dar este necesar, fiindca ei reprezinta noua forta de munca, in ei se gasesc speranta de a reusi, de a evolua si persevera. Ei sunt cei mai dispusi sa-si inceapa o afacere si sa o dezvolte cat mai rapid pentru a evolua, din toate punctele de vedere.

Unii tineri, sunt ajutati de parintii lor pentru a deschide o mica afacere, dar desi ajutorul de parinte este sfant, nu se poate masura cu mana unui specialist. Acestia reusesc printr-o razbatere parinteasca sa-si deschida o mica afacere, dar care, in viitor, se va alege cu lacatul pe usa la modul permanent.
Atunci cand pornim pe acest drum trebuie sa fim atenti la mai multe lucruri, iar unul dintre ele este: sa analizam piata si sa vedem ce se cere. Fiind singurul care face acel lucru special, cu siguranta esti cautat si nu ai concurenta. Apoi, cand privim la viitor nu trebuie sa ne gandim doar la urmatorii 2-3-5 ani, ci sa privim la 10-15-20 de ani in fata, sa fim pregatiti pentru orice si sa dezvoltam firma pentru ca aceasta sa poata evolua cu timpul.

Deschide o firma rapid,inteligent si cu siguranta zilei de maine!

Share:

Infiintare firma


Exista multi tineri cu potential in aceasta tara, care ar putea deveni niste anteprenori de succes, doar ca pasii spre a lua nastere o firma, sunt foarte greu de realizat.
Sunt tineri care stiu ce inseamna o infiintare firma de calitate, rapid si sigur. Sunt oameni care au dat peste acest personal care se ocupa cu infiintarea firmelor in cel mai scurt timp posibil.
Ei lucreaza pentru dumneavoastra! In felul acesta, nu mai trebuie sa va deplasati personal, sa stati la cozi imense, sa scoateti hartii din diferite registre, adeverinte si alte cele, ci doar sa asteptati un timp scurt, iar firma dumneavoastra a luat nastere datorita acestor oameni.
Stiu ca poate repet "tinerii" de cateva ori, dar este necesar, fiindca ei reprezinta noua forta de munca, in ei se gasesc speranta de a reusi, de a evolua si persevera. Ei sunt cei mai dispusi sa-si inceapa o afacere si sa o dezvolte cat mai rapid pentru a evolua, din toate punctele de vedere.

Unii tineri, sunt ajutati de parintii lor pentru a deschide o mica afacere, dar desi ajutorul de parinte este sfant, nu se poate masura cu mana unui specialist. Acestia reusesc printr-o razbatere parinteasca sa-si deschida o mica afacere, dar care, in viitor, se va alege cu lacatul pe usa la modul permanent.
Atunci cand pornim pe acest drum trebuie sa fim atenti la mai multe lucruri, iar unul dintre ele este: sa analizam piata si sa vedem ce se cere. Fiind singurul care face acel lucru special, cu siguranta esti cautat si nu ai concurenta. Apoi, cand privim la viitor nu trebuie sa ne gandim doar la urmatorii 2-3-5 ani, ci sa privim la 10-15-20 de ani in fata, sa fim pregatiti pentru orice si sa dezvoltam firma pentru ca aceasta sa poata evolua cu timpul.

Deschide o firma rapid,inteligent si cu siguranta zilei de maine!

Share:

26.06.2013

Examenul de bacalaureat - Subiect dezastru din partea cui?




Facand parte din "noua generatie" care a experimentat noul sistem de functionare al examenului de bacalaureat, imi permit sa-mi dau cu parerea vis-a-vis de acest examen.
Rezultatele dezastruoase din ultimii doi ani au ca vinovati sistemul de invatamant dar si elevul.
Este adevarat ca nici elevul nu se mai pregateste cum trebuie pentru examenul de bacalaureat, dar o mare parte din vina o are sistemul de invatamant.
Ei isi bat joc de vietile, sortile si munca elevilor care invata. Sa te razbuni pe elev dand subiecte de 2 bani pentru ca acestia sa pice, doar ca ai tu o gandire comunista de a pune tot tanarul sa faca scoli profesionale si sa devina lacatusi mecanici, frizeri, zidari si croitori, nu este deloc bine.
Desi am terminat de un an de zile liceul, inca ma uit peste manualele din acest an, care desigur ca nu s-au schimbat, la materiile predate dar si la subiectele cazute pana acum la bac.
DEZASTRU DEZASTRU DEZASTRU! in toate punctele de vedere...
Este o bataie de joc! Ma repet, stiu, dar sunt nevoit sa fac. Cum sa dai la bac la limba engleza "Twilight"?
Cata minte iti trebuie sa pui filmul Twilight ca subiect de bac?
Cred ca cei care "nu invatau ca prostii" (cum se spune) si pierdeau timpul uitandu-se la filme, cred ca au zis: "Multumesc, Doamne!". Cum naiba sa te duci in examen si sa vorbesc despre un film american cu vampiri?
Ma intreb care a fost scuza celor ce nu au vazut filmul: "Ma scuzati doamna profesoara, dar nu am gasit nicaieri scris de Twilight, desi am invatat toata materia". Saracii elevi... Si ce sarac am fost si eu anul trecut ca am trecut prin experimentul asta esuat cu "noul bac", dar ma bucur ca am reusit sa trec de acest examen si sa-l promovez.
De la an la an este cat mai rau. Uitandu-ma chiar si peste subiectele de clasa a 8-a ce le-au cazut la elevii care sustin evaluarea nationala, la matematica, la partea a doua,am observat un subiect ce este facut in clasa a 9-a  sau a 10-a la liceu. Nu mai stiu exact ce clasa...stiu ca am facut la liceu acel tip de exercitiu.
Cum poti sa dai asa ceva la un elev de clasa a 8-a, cand el abia calculeaza aria unui patrat, o ecuatie simpla sau o inecuatie acolo?
Sistem de invatamant de 2 bani! O sa ajungem o tara de prosti, o tara plina de saracie, o tara plina de nimic...dar nu pentru faptul ca suntem noi asa, ci pentru faptul ca asa vor ei sa fim.

Le urez tuturor ce sustin examenul de bacalaureat mult spor la invatat si succes la examene! Sa treceti cu bine peste acest pas.
Share:

Examenul de bacalaureat - Subiect dezastru din partea cui?


Facand parte din "noua generatie" care a experimentat noul sistem de functionare al examenului de bacalaureat, imi permit sa-mi dau cu parerea vis-a-vis de acest examen.
Rezultatele dezastruoase din ultimii doi ani au ca vinovati sistemul de invatamant dar si elevul.
Este adevarat ca nici elevul nu se mai pregateste cum trebuie pentru examenul de bacalaureat, dar o mare parte din vina o are sistemul de invatamant.
Ei isi bat joc de vietile, sortile si munca elevilor care invata. Sa te razbuni pe elev dand subiecte de 2 bani pentru ca acestia sa pice, doar ca ai tu o gandire comunista de a pune tot tanarul sa faca scoli profesionale si sa devina lacatusi mecanici, frizeri, zidari si croitori, nu este deloc bine.
Desi am terminat de un an de zile liceul, inca ma uit peste manualele din acest an, care desigur ca nu s-au schimbat, la materiile predate dar si la subiectele cazute pana acum la bac.
DEZASTRU DEZASTRU DEZASTRU! in toate punctele de vedere...
Este o bataie de joc! Ma repet, stiu, dar sunt nevoit sa fac. Cum sa dai la bac la limba engleza "Twilight"?
Share:

25.06.2013

Un nou grad de inteligenta: Lenovo A830 Dual Sim



Pe zi ce trece suntem in cautarea celor mai inteligente telefoane,care sa ne ofere performanta, capacitate de stocare mai mare ,calitate si toate astea la un pret cat mai bun.
In cautarea mea de asa ceva si in pornirea aventurii pe internet in marea misiune, scopul meu a fost atins rapid la gasirea acestui Lenovo A830 dual sim ,pregatit sa ne surprinda cu tehnologia de prima clasa.
Acest telefon inteligent este foarte placut la atingere, foarte usor, avand o greutate de doar 165 de grame.
Un avantaj foarte bun al acestui telefon este faptul ca suporta doua cartele, ceea ce pentru mine inseamna UTIL in tot sensul cuvantului. Nu o sa mai fiu nevoit sa umblu cu doua telefoane in buzunar: cel personal si cel de servici'.
Telefonul are un display capacitiv de 5 inch, cu o rezolutie de 960x540 si 16 mil. de culori. Camera foto este una de 8 MP cu care puteti imortaliza cele mai frumoase momente din viata dumneavoastra.
Pentru cei ce nu sunt dispusi sa astepte sa se incarce o aplicatie pe telefon, acest telefon este ideal fiindca acesta vine cu un CPU de 1.2 Ghz Quand-Core si 1 GB Ram DDR3.
Mai devreme am punctat un subiect din lista si anume, spatiul de stocare. Acest telefon permite un card de memorie pana la 32GB ceea ce inseamna destul de multa muzica, video-uri, imagini, fotografii si jocuri.
Acest smartphone este ideal sa-l folositi in calatorii, la serviciu, la domiciliu...oriunde, deoarece se adapteaza foarte usor nevoilor dumneavoastra.
Am vorbit despre design, despre necesitatile oamenilor, ce doresc acestia de la un smartphone si despre performanta acestuia, iar acum a venit randul sa vorbim si despre pret.
Acest smartphone poate fi achizitionat la pretul de doar 995.00 Lei! Un super-pret la o astfel de tehnologie...

De astazi, ai cea mai avansata tehnologie la degetul tau mic.
Cumpara acest smartphone si ramane tehno-loghat la performanta!
Share:

Un nou grad de inteligenta: Lenovo A830 Dual Sim

Pe zi ce trece suntem in cautarea celor mai inteligente telefoane,care sa ne ofere performanta, capacitate de stocare mai mare ,calitate si toate astea la un pret cat mai bun.
In cautarea mea de asa ceva si in pornirea aventurii pe internet in marea misiune, scopul meu a fost atins rapid la gasirea acestui Lenovo A830 dual sim ,pregatit sa ne surprinda cu tehnologia de prima clasa.
Acest telefon inteligent este foarte placut la atingere, foarte usor, avand o greutate de doar 165 de grame.
Un avantaj foarte bun al acestui telefon este faptul ca suporta doua cartele, ceea ce pentru mine inseamna UTIL in tot sensul cuvantului. Nu o sa mai fiu nevoit sa umblu cu doua telefoane in buzunar: cel personal si cel de servici'.
Telefonul are un display capacitiv de 5 inch, cu o rezolutie de 960x540 si 16 mil. de culori. Camera foto este una de 8 MP cu care puteti imortaliza cele mai frumoase momente din viata dumneavoastra.
Pentru cei ce nu sunt dispusi sa astepte sa se incarce o aplicatie pe telefon, acest telefon este ideal fiindca acesta vine cu un CPU de 1.2 Ghz Quand-Core si 1 GB Ram DDR3.
Mai devreme am punctat un subiect din lista si anume, spatiul de stocare. Acest telefon permite un card de memorie pana la 32GB ceea ce inseamna destul de multa muzica, video-uri, imagini, fotografii si jocuri.
Acest smartphone este ideal sa-l folositi in calatorii, la serviciu, la domiciliu...oriunde, deoarece se adapteaza foarte usor nevoilor dumneavoastra.
Am vorbit despre design, despre necesitatile oamenilor, ce doresc acestia de la un smartphone si despre performanta acestuia, iar acum a venit randul sa vorbim si despre pret.
Acest smartphone poate fi achizitionat la pretul de doar 995.00 Lei! Un super-pret la o astfel de tehnologie...

De astazi, ai cea mai avansata tehnologie la degetul tau mic.
Cumpara acest smartphone si ramane tehno-loghat la performanta!
Share:

24.06.2013

Intrebarea saptamanii: Renunti la vise?



Intrebarea din aceasta saptamana este: Renunti la vise?

Florentina Flori alta intrebare. Daca am renunta la vise cu ce am mai trai?

Mălly Inna Categoric NU !

Sandra Briscariu Niciodata! Traiesc prin ele! Colorez cu ele si dau viata a tot ce ma inconjoara acolo unde totul e pustiu si intuneric.

Stefan Stoica A renunța la vise înseamnă a deveni un robot, a trăi haotic, fără sens, fără țel. Visele sunt cele care te fac luptător. Deci nu, nu renunțăm la ele.

Lavinia Humeniuc Consider ca oamenii care renunta la visele lor raman fara nimic, uneori a visa e chiar ceea ce te tine in viata.

Ciobanu Doina Nu, nu renunt...si cei care renunta sa nu uite ca visele nu renunta la ei...pentru ca vor visa chiar daca nu vor. Visele nu pot fi oprite si negate.

Cristina Dinu Nu, nuu!  O simt/gandesc cum am spus-o si intrebat-o tu: direct! Viata mea e in vise de-un suflet, si se traieste cu o inima de mai multe!

Alina Georgiana Nu.Chiar daca esti constient ca visul tau nu se poate implinii, nu renunta sa speri si sa crezi ca poate intr-o zi se poate.
Share:

Intrebarea saptamanii: Renunti la vise?

Intrebarea din aceasta saptamana este: Renunti la vise?

Florentina Flori alta intrebare. Daca am renunta la vise cu ce am mai trai?

Mălly Inna Categoric NU !

Sandra Briscariu Niciodata! Traiesc prin ele! Colorez cu ele si dau viata a tot ce ma inconjoara acolo unde totul e pustiu si intuneric.

Stefan Stoica A renunța la vise înseamnă a deveni un robot, a trăi haotic, fără sens, fără țel. Visele sunt cele care te fac luptător. Deci nu, nu renunțăm la ele.

Lavinia Humeniuc Consider ca oamenii care renunta la visele lor raman fara nimic, uneori a visa e chiar ceea ce te tine in viata.

Ciobanu Doina Nu, nu renunt...si cei care renunta sa nu uite ca visele nu renunta la ei...pentru ca vor visa chiar daca nu vor. Visele nu pot fi oprite si negate.

Cristina Dinu Nu, nuu!  O simt/gandesc cum am spus-o si intrebat-o tu: direct! Viata mea e in vise de-un suflet, si se traieste cu o inima de mai multe!

Alina Georgiana Nu.Chiar daca esti constient ca visul tau nu se poate implinii, nu renunta sa speri si sa crezi ca poate intr-o zi se poate.
Share:

23.06.2013

Importanta unei genti in viata unei femei

Am iesit grabita din casa, precum un vartej,
In sosea m-astepta taxiul cu care o sa merg,
M-am suit in el cat ai spune: hop,
Cu geanta asezata pe umar, putin shic si-n top.

In oglinda retrovizoare, nu sanii mei erau atentia principala,
Pietricele de pe geanta straluceau, si-au furat iara,
Inca o privire, care sa fie gata sa le admire,
In loc sa fie atent, calcam tot timpul pe linie.

Iata cum geanta unei femei poate sa te omoare,
Daca risti sa fii sofer si sa ai in masina cucoane,
Pregatite sa eclipseze cu gentile lor de lux,
Fiind primul accesoriu care le ofera un plus.

La destinatie am deschis geanta dar era plina cu de toate,
Ruj, oglinda, fard, numai banii nu erau de-oparte,
Si am tot stat si-am cautat, pret de cateva minute,
Stiind cand mi-am asezat lucrurile-n geanta, mintea mea era nici-unde.

Cobor lesne si usor din taxiu,
Ma uit in jur, parca ma uit in pustiu,
Doar geanta mea da o pata de culoare,
Unui oras plin de genti moarte.

Sclipirea ei eclipseaza orice urma de frumusete,
Doar ca in interior, lucrurile erau pachete,pachete...
Stiind de mitul ca geanta unei femei este un alt univers,
In care barbatul s-ar pierde si ar ramane perplex.

Pe langa pachetul de servetele si perechea de ochelari,
Geanta mea inspira frumusete la grade mari,
Pentru mine geanta nu este neaparat un accesoriu de nelipsit,
Este o metoda de a-mi accesoriza trupul cu ceva inedit.

O femeie nu poate iesi fara o geanta pe strada,
Fiindca ea reprezinta un lucru vital in viata,
In ea se tin lucrurile de care o femeie are nevoie,
In ea se afla universul si de la apartament, o cheie.

Asta este viata unei femei si a ei geanta,
Care,precum o povara, pe umar se poarta,
Asta ar fi fost si viata mea daca vreodata,
Viorel al vostru, se nastea fata.

Concurs organizat de Reeija, magazin online ce oferă genti dama.
Share:

Importanta unei genti in viata unei femei

Am iesit grabita din casa, precum un vartej,
In sosea m-astepta taxiul cu care o sa merg,
M-am suit in el cat ai spune: hop,
Cu geanta asezata pe umar, putin shic si-n top.

In oglinda retrovizoare, nu sanii mei erau atentia principala,
Pietricele de pe geanta straluceau, si-au furat iara,
Inca o privire, care sa fie gata sa le admire,
In loc sa fie atent, calcam tot timpul pe linie.

Iata cum geanta unei femei poate sa te omoare,
Daca risti sa fii sofer si sa ai in masina cucoane,
Pregatite sa eclipseze cu gentile lor de lux,
Fiind primul accesoriu care le ofera un plus.

La destinatie am deschis geanta dar era plina cu de toate,
Ruj, oglinda, fard, numai banii nu erau de-oparte,
Si am tot stat si-am cautat, pret de cateva minute,
Stiind cand mi-am asezat lucrurile-n geanta, mintea mea era nici-unde.

Cobor lesne si usor din taxiu,
Ma uit in jur, parca ma uit in pustiu,
Doar geanta mea da o pata de culoare,
Unui oras plin de genti moarte.

Sclipirea ei eclipseaza orice urma de frumusete,
Doar ca in interior, lucrurile erau pachete,pachete...
Stiind de mitul ca geanta unei femei este un alt univers,
In care barbatul s-ar pierde si ar ramane perplex.

Pe langa pachetul de servetele si perechea de ochelari,
Geanta mea inspira frumusete la grade mari,
Pentru mine geanta nu este neaparat un accesoriu de nelipsit,
Este o metoda de a-mi accesoriza trupul cu ceva inedit.

O femeie nu poate iesi fara o geanta pe strada,
Fiindca ea reprezinta un lucru vital in viata,
In ea se tin lucrurile de care o femeie are nevoie,
In ea se afla universul si de la apartament, o cheie.

Asta este viata unei femei si a ei geanta,
Care,precum o povara, pe umar se poarta,
Asta ar fi fost si viata mea daca vreodata,
Viorel al vostru, se nastea fata.

Concurs organizat de Reeija, magazin online ce oferă genti dama.
Share:

Furtuna in paradis - Sandra Brown



Vreau sa multumesc librariei online Libris pentru cartea Furtuna in paradis. Intrand pe pagina lor, o sa gasiti o multitudine de carti in engleza si romana.


Ador cartile in care gasesc dragoste, pasiune si in care se vorbeste despre frumusetea oamenilor si a trupului creat de Dumnezeu. Acest lucru m-a facut sa aleg aceasta carte pentru a o citi. Insa, aceasta carte are avantaje si dezavantaje.
Cartea are un sablon precum al unei telenovele bune,personajele sunt putine la numar, nu are intriga iar personajele secundare apar doar in anumite pasaje, atent selectionate.
Cartea este simpla, si prezinta viata a doua personaje care provin din medii sociale diferite: Shay pozeaza nud pentru arta iar Ian este preot.
Marea poveste incepe cu Celia, mama lui Shay care o invita pe aceasta sa-si cunoasca noul tata, pe John. Ajunsa in noua casa in care mama ei va sta cu John, Shay il cunoaste pe Ian (fiul lui John) in circumstante jenante: il vede gol la baie.



"Se uita uluita cand un picior lung si musculos iesi din cabana de dus. Talpa bine conturata si cu o bolta inalta pipai dupa un covoras de baie inainte de a se fixa ferm pe el. Piciorului ii urma un corp zvelt. Un brat vanjos, cu o mana ce sufera sensibilitate si forta deopotriva, trase un prosop de pe suportul prins pe usa cabinei de dus. [...] Apa se scurgea pe trupul acela superb in mici firicele de cristal ce atrageau atentia asupra texturii si nuantei pielii bronzate. Picaturile de apa formau broboane pe parul intunecat si cret ce-i acoperea pieptul lat si-i impartea abdomenul plat printr-o fasie de satin negru. Muschii spatelui ii jucau lin sub piele cand se misca. Picioarele ii zvacneau de muschi tari si subtiri.Fesele ferme se incordara cand se apleaca peste chiuveta sa-si priveasca reflexia in oglinda. Isi arunca neglijent prosopul in jurul gatului si isi trecu degetele fine prin coama de par negru si ud."

                                                                                                                         (fragment din carte)

Ian si Shay au principii diferite dar Shay se foloseste de experienta din modeling nud pentru al atrage pe Ian.

Povestea de dragoste se aprinde din primul capitol dar relatia lor intampina noi piedici: orgoliul si principiile fiecaruia.
Cum vor evolua lucrurile? Asta ramane pe voi sa aflati. Cum? Cumparati cartea...

Va doresc lectura placuta!
Share:

Furtuna in paradis - Sandra Brown

Vreau sa multumesc librariei online Libris pentru cartea Furtuna in paradis. Intrand pe pagina lor, o sa gasiti o multitudine de carti in engleza si romana.


Ador cartile in care gasesc dragoste, pasiune si in care se vorbeste despre frumusetea oamenilor si a trupului creat de Dumnezeu. Acest lucru m-a facut sa aleg aceasta carte pentru a o citi. Insa, aceasta carte are avantaje si dezavantaje.
Cartea are un sablon precum al unei telenovele bune,personajele sunt putine la numar, nu are intriga iar personajele secundare apar doar in anumite pasaje, atent selectionate.
Cartea este simpla, si prezinta viata a doua personaje care provin din medii sociale diferite: Shay pozeaza nud pentru arta iar Ian este preot.
Marea poveste incepe cu Celia, mama lui Shay care o invita pe aceasta sa-si cunoasca noul tata, pe John. Ajunsa in noua casa in care mama ei va sta cu John, Shay il cunoaste pe Ian (fiul lui John) in circumstante jenante: il vede gol la baie.


"Se uita uluita cand un picior lung si musculos iesi din cabana de dus. Talpa bine conturata si cu o bolta inalta pipai dupa un covoras de baie inainte de a se fixa ferm pe el. Piciorului ii urma un corp zvelt. Un brat vanjos, cu o mana ce sufera sensibilitate si forta deopotriva, trase un prosop de pe suportul prins pe usa cabinei de dus. [...] Apa se scurgea pe trupul acela superb in mici firicele de cristal ce atrageau atentia asupra texturii si nuantei pielii bronzate. Picaturile de apa formau broboane pe parul intunecat si cret ce-i acoperea pieptul lat si-i impartea abdomenul plat printr-o fasie de satin negru. Muschii spatelui ii jucau lin sub piele cand se misca. Picioarele ii zvacneau de muschi tari si subtiri.Fesele ferme se incordara cand se apleaca peste chiuveta sa-si priveasca reflexia in oglinda. Isi arunca neglijent prosopul in jurul gatului si isi trecu degetele fine prin coama de par negru si ud."
                                                                                                                         (fragment din carte)

Ian si Shay au principii diferite dar Shay se foloseste de experienta din modeling nud pentru al atrage pe Ian.
Povestea de dragoste se aprinde din primul capitol dar relatia lor intampina noi piedici: orgoliul si principiile fiecaruia.
Cum vor evolua lucrurile? Asta ramane pe voi sa aflati. Cum? Cumparati cartea...

Va doresc lectura placuta!
Share:

22.06.2013

Violenta asupra femeii




Stiti ce-mi place cel mai mult la noi, romanii? Ca mereu ne trezim dupa, in loc sa o facem la timp. Si nu, nu ma ofer la trezirea dupa un somn bun de 10 ore...

Subiectul "violenta" este cunoscut la ora actuala de orice locatar al acestei tari si ca foarte foarte...foarte multe femei sunt batute de sotii lor. Ani sau zeci de ani nu s-au luat deloc masuri in privinta asta, trebuia mai intai sa se intample ceva pe care sa-l mediatizam si pe urma sa ne trezim si noi.
Subiectul Alexandra Stan si bataia pe care a primit-o de la impresarul ei este dezbatut la fiecare colt de strada si prin toate magazinele din orase, iar dupa ce acest fenomen a luat amploare, pentru ca... deeee, este o artista si este cunoscuta in Romania,si-asa s-au trezit si oamenii la realitate, sau macar...asa ar trebui. Acum toti apara femeia, toti sunt buni samariteni si o sustin pe Alexandra in cele intamplate, autoritatile "se lauda" ca apara femeia in fata abuzului fizic s.a.m.d.
Conform unor sondaje, aproximativ jumatate din femei sunt batute de catre "marea lor iubire". La felul cum evolueaza lucrurile in aceasta privinta, cred ca femeia o sa ajunga sa-si aleaga barbatul dupa alt criteriu: sa nu fie violent! Sa fie cum sa fie, dar macar sa nu o bata... Jalnic! Patetic! si ma abtin sa nu spun mai multe.

TREZITI-VA BAAA! Femeia nu este egala cu barbatul in tara asta! Gandirea asta comunista a oamenilor ne duce la vale... M-am saturat de oamenii astia!!!
Valoarea unei femei sta in ochii barbatului care o priveste, pentru ca societatea, demult a neglijat femeia in privinta asta!
Share:

Violenta asupra femeii


Stiti ce-mi place cel mai mult la noi, romanii? Ca mereu ne trezim dupa, in loc sa o facem la timp. Si nu, nu ma ofer la trezirea dupa un somn bun de 10 ore...

Subiectul "violenta" este cunoscut la ora actuala de orice locatar al acestei tari si ca foarte foarte...foarte multe femei sunt batute de sotii lor. Ani sau zeci de ani nu s-au luat deloc masuri in privinta asta, trebuia mai intai sa se intample ceva pe care sa-l mediatizam si pe urma sa ne trezim si noi.
Subiectul Alexandra Stan si bataia pe care a primit-o de la impresarul ei este dezbatut la fiecare colt de strada si prin toate magazinele din orase, iar dupa ce acest fenomen a luat amploare, pentru ca... deeee, este o artista si este cunoscuta in Romania,si-asa s-au trezit si oamenii la realitate, sau macar...asa ar trebui. Acum toti apara femeia, toti sunt buni samariteni si o sustin pe Alexandra in cele intamplate, autoritatile "se lauda" ca apara femeia in fata abuzului fizic s.a.m.d.
Conform unor sondaje, aproximativ jumatate din femei sunt batute de catre "marea lor iubire". La felul cum evolueaza lucrurile in aceasta privinta, cred ca femeia o sa ajunga sa-si aleaga barbatul dupa alt criteriu: sa nu fie violent! Sa fie cum sa fie, dar macar sa nu o bata... Jalnic! Patetic! si ma abtin sa nu spun mai multe.

TREZITI-VA BAAA! Femeia nu este egala cu barbatul in tara asta! Gandirea asta comunista a oamenilor ne duce la vale... M-am saturat de oamenii astia!!!
Valoarea unei femei sta in ochii barbatului care o priveste, pentru ca societatea, demult a neglijat femeia in privinta asta!
Share:

21.06.2013

Cursuri pentru copii la Sarida Kids Club












Copii reprezinta lumina zilelor noastre in momentele de furtuna, ei sunt cei ce nau putere, ce ne imping sa mergem mai departe si care ne aduc un zambet pe buze oricand, prin gingasia lor.
Evolutia copilului nu se face doar pe perioada scolii, ei trebuie sa urmeze si alte cursuri pentru dezvoltare.
Unii aleg cursuri pentru copii de dans, pentru ca ei sa invete noi pasi de dans, sa cunoasca ritmul si sa se miste in ton cu muzica. Aceste activitati il relaxeaza dar in acelasi timp, ii si dezvolta spiritul de munca, de participare, spiritul de concurenta, dar cel mai important conteaza ca aceasta activitate sa fie facuta din placere.
Cel mai bun club pentru copii il reprezinta Sarida Kids Club, ei sunt cei care se gandesc la copii nostrii, ca ei sa-si dezvolte capacitatile si sa participe la diferite activitati extrascolare pe perioada verii.
Stiu ca unii copii nu prefera ca pe perioada verii sa se "angajeze" in alte activitati si opteaza pentru relaxare, acasa sau plimbari prin parc. Nu trebuie sa il fortati sa mearga, acest lucru nu ajuta, ba chiar inrautateste situatia. Trebuie sa il convingeti de buna voie sa mearga, sa-i aratati ce lucruri frumoase are de pierdut daca nu vrea sa mearga la scoala de vara sau o alta metoda ar fi sa mergeti cu el la petreceri pentru copii.






Sarida Kids Club va pune la dispozitie diferite ateliere de pictura, dactilopictura, de teatru si multe altele. Desigur, copii pot opta si pentru balet si dans modern, miscare ritmica si club de weekend.


Pentru cei care isi duc copii frecvent la Sarida Kids Club exista abonamente la super-pret:




- Abonament Art&Craft - 4 Sedinte -80 lei

- Abonament ALL INCLUSIVE 6 luni -1200 lei







  • Permite participarea la 3 ateliere/saptamana la oricare dintre atelierele de creatie, in limita varstei si a locurilor disponibile in salaVor avea acces la locul de joaca Vor socializa cu alti copiiIsi vor dezvolta imaginatia si spiritul practic

    - Abonament ALL INCLUSIVE 3 luni -600 lei




  • Permite participarea la 3 ateliere/saptamana la oricare dintre atelierele de creatie, in limita varstei si a locurilor disponibile in sala



  • Vor avea acces la locul de joaca Vor socializa cu alti copiiIsi vor dezvolta imaginatia si spiritul practic


    Cea mai buna alegere pe care o puteti face pentru copilul dumneavoastra este Sarida Kids Club, dar nu uitati ca orice alegere facuta, trebuie realizata de comun acord.
    Copilul dumneavoastra trebuie educat, ajutat sa isi descopere talentul, sa devina creativ, sa faca ceea ce-i place si sa se distreze, iar toate astea se pot face intr-un singur loc: Sarida Kids Club.





  • Share:

    Cursuri pentru copii la Sarida Kids Club




    Copii reprezinta lumina zilelor noastre in momentele de furtuna, ei sunt cei ce nau putere, ce ne imping sa mergem mai departe si care ne aduc un zambet pe buze oricand, prin gingasia lor.
    Evolutia copilului nu se face doar pe perioada scolii, ei trebuie sa urmeze si alte cursuri pentru dezvoltare.
    Unii aleg cursuri pentru copii de dans, pentru ca ei sa invete noi pasi de dans, sa cunoasca ritmul si sa se miste in ton cu muzica. Aceste activitati il relaxeaza dar in acelasi timp, ii si dezvolta spiritul de munca, de participare, spiritul de concurenta, dar cel mai important conteaza ca aceasta activitate sa fie facuta din placere.
    Cel mai bun club pentru copii il reprezinta Sarida Kids Club, ei sunt cei care se gandesc la copii nostrii, ca ei sa-si dezvolte capacitatile si sa participe la diferite activitati extrascolare pe perioada verii.
    Stiu ca unii copii nu prefera ca pe perioada verii sa se "angajeze" in alte activitati si opteaza pentru relaxare, acasa sau plimbari prin parc. Nu trebuie sa il fortati sa mearga, acest lucru nu ajuta, ba chiar inrautateste situatia. Trebuie sa il convingeti de buna voie sa mearga, sa-i aratati ce lucruri frumoase are de pierdut daca nu vrea sa mearga la scoala de vara sau o alta metoda ar fi sa mergeti cu el la petreceri pentru copii.

    Sarida Kids Club va pune la dispozitie diferite ateliere de pictura, dactilopictura, de teatru si multe altele. Desigur, copii pot opta si pentru balet si dans modern, miscare ritmica si club de weekend.
    Pentru cei care isi duc copii frecvent la Sarida Kids Club exista abonamente la super-pret:

    - Abonament Art&Craft - 4 Sedinte -80 lei
    - Abonament ALL INCLUSIVE 6 luni -1200 lei

  • Permite participarea la 3 ateliere/saptamana la oricare dintre atelierele de creatie, in limita varstei si a locurilor disponibile in salaVor avea acces la locul de joaca Vor socializa cu alti copiiIsi vor dezvolta imaginatia si spiritul practic
    - Abonament ALL INCLUSIVE 3 luni -600 lei
  • Permite participarea la 3 ateliere/saptamana la oricare dintre atelierele de creatie, in limita varstei si a locurilor disponibile in sala
  • Vor avea acces la locul de joaca Vor socializa cu alti copiiIsi vor dezvolta imaginatia si spiritul practic

    Cea mai buna alegere pe care o puteti face pentru copilul dumneavoastra este Sarida Kids Club, dar nu uitati ca orice alegere facuta, trebuie realizata de comun acord.
    Copilul dumneavoastra trebuie educat, ajutat sa isi descopere talentul, sa devina creativ, sa faca ceea ce-i place si sa se distreze, iar toate astea se pot face intr-un singur loc: Sarida Kids Club.


  • Share:

    20.06.2013

    Recomand Fotograf nunta Bucuresti



    Subtitlu: Micul Lucian - Calatorie in timp

    Suntem in prezent dar locurile sunt demult schimbate. Nimic nu este cum a fost, chiar si nimicul acesta inspira un aer rece de ne-ajunge in plamani inca de la prima inspiratie.
    Este dimineata, iar sunetul asurzitor al linistii ne sparg timpanele prin piuitul patrunzator ce se mai rasfrange uneori la auzul unei adieri de vant.
    Trezirea a fost non-forma, deoarece nu-mi mai amintesc nimic din ce a fost, si nici ce a existat. Nu stiu ce a creat existenta mea aici, sau de ce am venit aici.

    Stiu ca in jur este un peisaj alb-negru fara pic de color, iar la vazul primelor persoane am ramas total incremenit, fiindca toti, parca cautau ceva.
    Si aici, ca si acolo,exista sate si orase, dar pana la urma, ce cautau oamenii de aici?
    Am lasat intrebarile si am continuat sa merg, nestiind unde ma indrept sau ce o sa fac.
    Trecand printre oamenii care se uitau foarte ciudat la mine, probabil datorita hainelor pe care le aveam, am decis sa aflu ce se intampla. Am trecut usor pe langa cateva persoane care stateau linistite pe o banca cu un ziar alaturi. M-am asezat langa si am aruncat o privire pe o bucata de ziar, scria "august 1993"...
    Am ramas total uimit si mi-am zis ca sigur era o farsa facuta de cineva. Ultima data eram in iunie 2013, dar daca era o farsa, de ce oamenii, orasul si tot ce este in jurul meu era schimbat?
    Acest gand m-a facut sa simt un fior rece pe mijlocul spinarii, fiindca toti oamenii pe care ii stiam, ori momentan nu existau, ori erau tineri. Sincer, daca ma uitam la data... eu aveam doar 2 luni de cand m-am nascut, dar acest lucru nu se poate...ca, uite-ma aici, in carne si oase, am 20 de ani. Incredibil, mi-am spus in gand cu un oftat prelung.
    Pe langa mine au trecut cativa oameni imbracati frumos, cativa lautari, un ginerel si o miresica...mda, o nunta, dar...unde este fotograful? Cum pot oamenii astia sa aiba o nunta fara fotograf?!? Tocmai ma gandeam cum am dat eu peste Lucian, cautand pe google fotograf nunta Bucuresti, iar apoi am ramas prieteni pana in ziua de astazi. Greu de inteles partea cu "ziua de astazi", moment in care ma aflu in trecut...
    Am vrut sa ma duc la ei si sa le spun ca cel mai bun fotograf se afla in acelasi oras cu ei, cel care defineste arta in fotografii si capteaza nu doar simple momente din viata unui om intr-un aparat de fotografiat, el reuseste sa "captureze" iubirea momentului in fiecare pixel al unei fotografii.
    Imediat mi-a trecut prin minte ideea ca ma aflu in trecut si nu exista asa tehnologie acum...sau atunci, intelegeti voi.
    Dar asta inseamna ca Lucian exista in acest oras si are...mmm...doar 12 ani? Daaa...
    Deci, pe scurt...Lucian copil ^_^ Si-asa nu a vrut niciodata sa-mi arate fotografii cu el cand era mic, acum am ocazia sa-l intalnesc si sa-l vad in carne si oase, copil :) Ce surpriza ar avea daca m-ar recunoaste, desi stiu ca acest lucru este imposibil.
    M-am decis sa incep sa-l caut, iar in timp ce paseam pe strazile reci ale capitalei ma gandeam ca oamenii din acea vreme nu puteau beneficia de filmare si fotografie de nunta, pentru ca tehnologia nu era foarte avansata. Abia aparusera aparatele de fotografiat iar achizitionarea lor costa foarte mult, deci, doar cei instariti puteau detine un astfel de aparat.
    Ajuns in fata unei scoli, privesc la ceasul acestuia de-afara, era ora 12:59, un minut pana copii vor da buzna pe usa si se vor indrepta spre casa. Sper doar ca am nimerit scoala potrivita si voi reusi sa-l recunosc pe Lucian, el fiind singura persoana pe care o cunosc in acest oras si singura persoana care, exista la ora actuala, restul prieteniilor, ori erau bebelusi, ori nu existau :))
    Sunetul de clopotel de iesirea de la ora care incanta urechile fiecarui elev nu s-a lasat intarziat si zeci de copii au dat buluc prin usa, sa iasa din scoala si sa plece acasa. Printre zecile de copii s-a zarit o figura cunoscuta. Un copil balai cu ochii caprui, subtirel si o figura foarte asemanatoare cu prietenul Lucian care era in viitor, tinea un ghiozdanel in spate si se indrepta spre iesirea din scoala. Se uita o data in urma si fixeaza cu privirea cateva unghiuri, pozitii si noteaza ceva pe un carnetel. Mi-am zis: sigur el este.
    M-am indreptat spre el si am spus:
    Eu: Lucian?
    Lucian: Da!
    Eu: Salut! Ma bucur sa te cunosc...
    Lucian: Cine esti, de unde ma cunosti!
    Eu: Sunt un bun prieten! Nu conteaza de unde te cunosc, dar vreau sa-ti spun ceva cu tot sufletul
    Lucian, care se uita putin ciudat la mine, probabil datorita faptului ca un ciudat imbracat "altfel" de cum se imbraca lumea atunci l-a oprit si vrea sa-i spuna ceva, da afirmativ din cap si spune: Da, spune...
    Eu: Niciodata in viata ta sa nu renunti la vise si la ceea ce iti place. Urechile tale sa-ti auda sufletul, ochii tai sa vada iubirea iar sufletul sa ajute omenirea.
    Am plecat. Micutul Lucian statea si se uita la mine cum ma indepartam cu fiecare pas pe care il faceam, probabil se gandea la cele spuse de mine...
    Eu ma gandeam ca tocmai am facut un lucru bun, am ajutat la deschiderea unui vis al unui copil, l-am facut sa vada mai bine ceea ce va deveni mai tarziu, acest lucru ajutand foare mult.
    A venit seara iar eu nu aveam unde sa dorm. M-am pus pe o banca in parc, acoperit cu o haina care sa ma fereasca de rigoarea noptii si adorm in cateva minute.
    Mai tarziu, ma trezesc pe o podea, simtind pe spate parchetul rece. Deschid ochii si privesc in jur,iar langa mine imi zaresc telefonul si ma uit la el: 20 iunie 2013! Eram acasa, eram...in prezent.
    Nu stiu ce s-a intamplat, nu stiu cum am ajuns acolo, nu stiu cum am ajuns, din nou, aici...dar stiu ca nu a fost un vis.
    M-am sculat de jos si ma uit in agenda telefonului cautandu-l pe Lucian, si...l-am apelat, invitandu-l apoi la o cafea, in centru, peste o jumatate de ora.
    Eram decis sa aflu ce s-a intamplat, ba chiar, sa incerc sa aduc vorba despre trecutul lui.
    Asezandu-ne la masa, am inceput sa deviem subiectele pe care le dezbateam la modul trecut, sa incepem sa vorbim despre trecutul nostru. Printre discutii, am plasat intrebarea: "Ce te-a determinat sa devii fotograf?"
    Lucian: Nu stiu exact ce m-a determinat, probabil ca asta este misiunea mea in aceasta viata. Sa fiu acea persoana capabila sa capteze o bucata de frumusete in fotografiile pe care le fac, ca oamenii sa retraiasca emotional acele momente speciale, sau sa-si aminteasca cu perfectiune de anumite momente din viata lor.
    Cand eram mic, aveam tendinta de a schita pe carnetele diferite pozitii ale unor obiecte sau, cu ajutorul creionului, dadeam viata acelui obiect pe foaie, parca incercand sa fotografiez cu creionul.
    Stiam ca doream ceva prin asta de la viata, dar nu stiam ce. Intr-o zi, la iesirea de la ore, un nene, m-a oprit si mi-a spus sa-mi indeplinesc visul, "urechile sa-mi auda sufletul,ochii sa vada iubirea iar sufletul sa ajute omenirea", vorbe pe care le-am notat in carnetelul meu cu schite si la care am frecventat o perioada destul de lunga. Eu asta am simtit sa fac si asta m-a facut ceea ce sunt astazi, fiindca in meseria aceasta, este nevoie sa aud sufletul omului, sa vad iubirea dintre doua persoane si sa ajut oamenii prin serviciile pe care le ofer.
    Eu, in gand: Deci, totul a fost adevarat!...


    Share:

    Recomand Fotograf nunta Bucuresti

    Subtitlu: Micul Lucian - Calatorie in timp

    Suntem in prezent dar locurile sunt demult schimbate. Nimic nu este cum a fost, chiar si nimicul acesta inspira un aer rece de ne-ajunge in plamani inca de la prima inspiratie.
    Este dimineata, iar sunetul asurzitor al linistii ne sparg timpanele prin piuitul patrunzator ce se mai rasfrange uneori la auzul unei adieri de vant.
    Trezirea a fost non-forma, deoarece nu-mi mai amintesc nimic din ce a fost, si nici ce a existat. Nu stiu ce a creat existenta mea aici, sau de ce am venit aici.

    Stiu ca in jur este un peisaj alb-negru fara pic de color, iar la vazul primelor persoane am ramas total incremenit, fiindca toti, parca cautau ceva.
    Si aici, ca si acolo,exista sate si orase, dar pana la urma, ce cautau oamenii de aici?
    Am lasat intrebarile si am continuat sa merg, nestiind unde ma indrept sau ce o sa fac.
    Trecand printre oamenii care se uitau foarte ciudat la mine, probabil datorita hainelor pe care le aveam, am decis sa aflu ce se intampla. Am trecut usor pe langa cateva persoane care stateau linistite pe o banca cu un ziar alaturi. M-am asezat langa si am aruncat o privire pe o bucata de ziar, scria "august 1993"...
    Am ramas total uimit si mi-am zis ca sigur era o farsa facuta de cineva. Ultima data eram in iunie 2013, dar daca era o farsa, de ce oamenii, orasul si tot ce este in jurul meu era schimbat?
    Acest gand m-a facut sa simt un fior rece pe mijlocul spinarii, fiindca toti oamenii pe care ii stiam, ori momentan nu existau, ori erau tineri. Sincer, daca ma uitam la data... eu aveam doar 2 luni de cand m-am nascut, dar acest lucru nu se poate...ca, uite-ma aici, in carne si oase, am 20 de ani. Incredibil, mi-am spus in gand cu un oftat prelung.
    Pe langa mine au trecut cativa oameni imbracati frumos, cativa lautari, un ginerel si o miresica...mda, o nunta, dar...unde este fotograful? Cum pot oamenii astia sa aiba o nunta fara fotograf?!? Tocmai ma gandeam cum am dat eu peste Lucian, cautand pe google fotograf nunta Bucuresti, iar apoi am ramas prieteni pana in ziua de astazi. Greu de inteles partea cu "ziua de astazi", moment in care ma aflu in trecut...
    Am vrut sa ma duc la ei si sa le spun ca cel mai bun fotograf se afla in acelasi oras cu ei, cel care defineste arta in fotografii si capteaza nu doar simple momente din viata unui om intr-un aparat de fotografiat, el reuseste sa "captureze" iubirea momentului in fiecare pixel al unei fotografii.
    Imediat mi-a trecut prin minte ideea ca ma aflu in trecut si nu exista asa tehnologie acum...sau atunci, intelegeti voi.
    Dar asta inseamna ca Lucian exista in acest oras si are...mmm...doar 12 ani? Daaa...
    Deci, pe scurt...Lucian copil ^_^ Si-asa nu a vrut niciodata sa-mi arate fotografii cu el cand era mic, acum am ocazia sa-l intalnesc si sa-l vad in carne si oase, copil :) Ce surpriza ar avea daca m-ar recunoaste, desi stiu ca acest lucru este imposibil.
    M-am decis sa incep sa-l caut, iar in timp ce paseam pe strazile reci ale capitalei ma gandeam ca oamenii din acea vreme nu puteau beneficia de filmare si fotografie de nunta, pentru ca tehnologia nu era foarte avansata. Abia aparusera aparatele de fotografiat iar achizitionarea lor costa foarte mult, deci, doar cei instariti puteau detine un astfel de aparat.
    Ajuns in fata unei scoli, privesc la ceasul acestuia de-afara, era ora 12:59, un minut pana copii vor da buzna pe usa si se vor indrepta spre casa. Sper doar ca am nimerit scoala potrivita si voi reusi sa-l recunosc pe Lucian, el fiind singura persoana pe care o cunosc in acest oras si singura persoana care, exista la ora actuala, restul prieteniilor, ori erau bebelusi, ori nu existau :))
    Sunetul de clopotel de iesirea de la ora care incanta urechile fiecarui elev nu s-a lasat intarziat si zeci de copii au dat buluc prin usa, sa iasa din scoala si sa plece acasa. Printre zecile de copii s-a zarit o figura cunoscuta. Un copil balai cu ochii caprui, subtirel si o figura foarte asemanatoare cu prietenul Lucian care era in viitor, tinea un ghiozdanel in spate si se indrepta spre iesirea din scoala. Se uita o data in urma si fixeaza cu privirea cateva unghiuri, pozitii si noteaza ceva pe un carnetel. Mi-am zis: sigur el este.
    M-am indreptat spre el si am spus:
    Eu: Lucian?
    Lucian: Da!
    Eu: Salut! Ma bucur sa te cunosc...
    Lucian: Cine esti, de unde ma cunosti!
    Eu: Sunt un bun prieten! Nu conteaza de unde te cunosc, dar vreau sa-ti spun ceva cu tot sufletul
    Lucian, care se uita putin ciudat la mine, probabil datorita faptului ca un ciudat imbracat "altfel" de cum se imbraca lumea atunci l-a oprit si vrea sa-i spuna ceva, da afirmativ din cap si spune: Da, spune...
    Eu: Niciodata in viata ta sa nu renunti la vise si la ceea ce iti place. Urechile tale sa-ti auda sufletul, ochii tai sa vada iubirea iar sufletul sa ajute omenirea.
    Am plecat. Micutul Lucian statea si se uita la mine cum ma indepartam cu fiecare pas pe care il faceam, probabil se gandea la cele spuse de mine...
    Eu ma gandeam ca tocmai am facut un lucru bun, am ajutat la deschiderea unui vis al unui copil, l-am facut sa vada mai bine ceea ce va deveni mai tarziu, acest lucru ajutand foare mult.
    A venit seara iar eu nu aveam unde sa dorm. M-am pus pe o banca in parc, acoperit cu o haina care sa ma fereasca de rigoarea noptii si adorm in cateva minute.
    Mai tarziu, ma trezesc pe o podea, simtind pe spate parchetul rece. Deschid ochii si privesc in jur,iar langa mine imi zaresc telefonul si ma uit la el: 20 iunie 2013! Eram acasa, eram...in prezent.
    Nu stiu ce s-a intamplat, nu stiu cum am ajuns acolo, nu stiu cum am ajuns, din nou, aici...dar stiu ca nu a fost un vis.
    M-am sculat de jos si ma uit in agenda telefonului cautandu-l pe Lucian, si...l-am apelat, invitandu-l apoi la o cafea, in centru, peste o jumatate de ora.
    Eram decis sa aflu ce s-a intamplat, ba chiar, sa incerc sa aduc vorba despre trecutul lui.
    Asezandu-ne la masa, am inceput sa deviem subiectele pe care le dezbateam la modul trecut, sa incepem sa vorbim despre trecutul nostru. Printre discutii, am plasat intrebarea: "Ce te-a determinat sa devii fotograf?"
    Lucian: Nu stiu exact ce m-a determinat, probabil ca asta este misiunea mea in aceasta viata. Sa fiu acea persoana capabila sa capteze o bucata de frumusete in fotografiile pe care le fac, ca oamenii sa retraiasca emotional acele momente speciale, sau sa-si aminteasca cu perfectiune de anumite momente din viata lor.
    Cand eram mic, aveam tendinta de a schita pe carnetele diferite pozitii ale unor obiecte sau, cu ajutorul creionului, dadeam viata acelui obiect pe foaie, parca incercand sa fotografiez cu creionul.
    Stiam ca doream ceva prin asta de la viata, dar nu stiam ce. Intr-o zi, la iesirea de la ore, un nene, m-a oprit si mi-a spus sa-mi indeplinesc visul, "urechile sa-mi auda sufletul,ochii sa vada iubirea iar sufletul sa ajute omenirea", vorbe pe care le-am notat in carnetelul meu cu schite si la care am frecventat o perioada destul de lunga. Eu asta am simtit sa fac si asta m-a facut ceea ce sunt astazi, fiindca in meseria aceasta, este nevoie sa aud sufletul omului, sa vad iubirea dintre doua persoane si sa ajut oamenii prin serviciile pe care le ofer.
    Eu, in gand: Deci, totul a fost adevarat!...


    Share:

    Recenzie: Invitatia la vals de Mihail Drumes



    Vreau sa multumesc librariei online Libris pentru cartea Invitatia la vals, de Mihail Drumes. Intrand pe pagina lor, o sa gasiti o multitudine de carti in engleza si romana.

    Romanul prezinta iubirea absoluta dintre doua personaje dar si trasatura celor doi protagonisti, foarte greu de controlat: orgoliul.
    Tudor este student la facultatea de Drept iar Micaela este studenta la Litere. Intre cei doi se firipa o adevarata poveste de dragoste datorita pasiunii pe care Tudor a facut-o pentru ea, datorita insistentelor lui si numeroaselor scrisori de dragoste pe care i le trimitea.
    Primele scrisori i-au fost trimise inapoi, dar datorita scrisorilor insistente la numar, venite din partea lui Tudor, Micaela a inceput sa le opreasca. Ea le citea si le trimitea inapoi, lucru care l-a facut pe Tudor sa se ambitioneze si sa continue sa scrie.
    La inceputul romanului, Micaela nu era de acord sa aiba o relatie cu Tudor. Aceasta a cazut pe scari dupa ce s-a intalnit cu acesta si i-a furat un sarut, fara voia ei.
    Cartea prezinta viata ambelor personaje: cum iubesc,ce gandesc si cum se dezvolta acestea.
    Tudor este obisnuit sa isi seduca amantele, iar apoi sa le paraseasca, doar pentru trufie si maretie, sentimente care apoi il vor ingenuchia prin cea mai grea pedeapsa a vietii: pedeapsa iubirii Micaelei.
    Iubirea dintre cei doi este o iubire dureroasa, o iubire care ii distruge pe amandoi, incetul cu incetul, lucru care ii determina pe amandoi, intr-un final, sa se sinucida.
    O iubire neimplinita este cel mai greu de suportat, dar atunci cand fiecare cauta razbunare pentru celalalt, sufletul se macina pana la ultimul graunt.
    Aimee, o alinta el pe fata visurilor lui, traind cu ea cele mai speciale momente din viata lui. Ea a fost singura femeie care s-a bucurat de scrisori de dragoste din partea lui Tudor, singura femeie careia i-au fost cantate cuvinte dulci la ureche si repetate de zeci de ori, pe vaporul Principesa in calatoria lor pe mare.
    Dor, asa era alintat Tudor de catre Micaela (Aimee), aceasta nu se satura niciodata de gustul sarutarilor lui si isi exprima iubirea fata de el prin cele mai frumoase gesturi si ii incalzea acestuia sufletul prin cele mai calde destainuiri. Ea vedea la el perfectiunea! Se indragostise pana si de cele mai mari defecte ale lui si isi dorea sa stea o viata intreaga langa acesta.

    "Mereu ma osteneam sa-ti plac, sa fiu aceea pe care o cautati. Si,cu cat voiam mai mult, cu atat mi se parea ca eam mai putin. Ai sa zambesti cand ti-oi marturisi ca de cand am fost a ta ma simteam mai buna pana si cu mine insami, si as spune ca eram chiar geloasa pe propria mea persoana.
    Tu ai ramas singura mea iubire si, daca as fi trait pana la adanci batraneti, tot n-as fi iubit a doua oara. Este asa de neverosimila si de putin omeneasca povestea iubirii unice, incat oricui i-ar parea o nascocire. Cand am citit Manon Lescaut, am ridicat din umeri, zambind sceptic, neconvinsa. E cu neputinta, imi spuneam, sa iubesti asa de total, numai o singura data in viata.[...]"



    -Fragment din scrisoarea de adio, lasata de Micaela pentru Tudor.
    Share:

    Recenzie: Invitatia la vals de Mihail Drumes

    Vreau sa multumesc librariei online Libris pentru cartea Invitatia la vals, de Mihail Drumes. Intrand pe pagina lor, o sa gasiti o multitudine de carti in engleza si romana.

    Romanul prezinta iubirea absoluta dintre doua personaje dar si trasatura celor doi protagonisti, foarte greu de controlat: orgoliul.
    Tudor este student la facultatea de Drept iar Micaela este studenta la Litere. Intre cei doi se firipa o adevarata poveste de dragoste datorita pasiunii pe care Tudor a facut-o pentru ea, datorita insistentelor lui si numeroaselor scrisori de dragoste pe care i le trimitea.
    Primele scrisori i-au fost trimise inapoi, dar datorita scrisorilor insistente la numar, venite din partea lui Tudor, Micaela a inceput sa le opreasca. Ea le citea si le trimitea inapoi, lucru care l-a facut pe Tudor sa se ambitioneze si sa continue sa scrie.
    La inceputul romanului, Micaela nu era de acord sa aiba o relatie cu Tudor. Aceasta a cazut pe scari dupa ce s-a intalnit cu acesta si i-a furat un sarut, fara voia ei.
    Cartea prezinta viata ambelor personaje: cum iubesc,ce gandesc si cum se dezvolta acestea.
    Tudor este obisnuit sa isi seduca amantele, iar apoi sa le paraseasca, doar pentru trufie si maretie, sentimente care apoi il vor ingenuchia prin cea mai grea pedeapsa a vietii: pedeapsa iubirii Micaelei.
    Iubirea dintre cei doi este o iubire dureroasa, o iubire care ii distruge pe amandoi, incetul cu incetul, lucru care ii determina pe amandoi, intr-un final, sa se sinucida.
    O iubire neimplinita este cel mai greu de suportat, dar atunci cand fiecare cauta razbunare pentru celalalt, sufletul se macina pana la ultimul graunt.
    Aimee, o alinta el pe fata visurilor lui, traind cu ea cele mai speciale momente din viata lui. Ea a fost singura femeie care s-a bucurat de scrisori de dragoste din partea lui Tudor, singura femeie careia i-au fost cantate cuvinte dulci la ureche si repetate de zeci de ori, pe vaporul Principesa in calatoria lor pe mare.
    Dor, asa era alintat Tudor de catre Micaela (Aimee), aceasta nu se satura niciodata de gustul sarutarilor lui si isi exprima iubirea fata de el prin cele mai frumoase gesturi si ii incalzea acestuia sufletul prin cele mai calde destainuiri. Ea vedea la el perfectiunea! Se indragostise pana si de cele mai mari defecte ale lui si isi dorea sa stea o viata intreaga langa acesta.

    "Mereu ma osteneam sa-ti plac, sa fiu aceea pe care o cautati. Si,cu cat voiam mai mult, cu atat mi se parea ca eam mai putin. Ai sa zambesti cand ti-oi marturisi ca de cand am fost a ta ma simteam mai buna pana si cu mine insami, si as spune ca eram chiar geloasa pe propria mea persoana.
    Tu ai ramas singura mea iubire si, daca as fi trait pana la adanci batraneti, tot n-as fi iubit a doua oara. Este asa de neverosimila si de putin omeneasca povestea iubirii unice, incat oricui i-ar parea o nascocire. Cand am citit Manon Lescaut, am ridicat din umeri, zambind sceptic, neconvinsa. E cu neputinta, imi spuneam, sa iubesti asa de total, numai o singura data in viata.[...]"

    -Fragment din scrisoarea de adio, lasata de Micaela pentru Tudor.
    Share:

    17.06.2013

    Sa ma autojudec?

    Sa ma autojudec? Nu am facut-o niciodata, dar oare merit asta? Daca da, ar fi bine sa incerc?



    Mereu am cautat raspunsuri la intrebarile pe care mi le puneam, uneori cautam prea mult si nu gaseam nimic, alteori cautam la suprafata si ingropam orice urma de intrebare.
    Asta m-a facut, cu timpul,sa judec mai mult rational decat cu sufletul. Desi, nu i-as face rau nici macar unei muste, ratiunea mi-a ingenuchiat sufletul de multe ori, si eu am lasat ca totul sa decurga in interiorul meu,precum o lupta.
    Daca organismul meu ofera rezistenta, atunci al meu, trebuie sa se rezume mai mult la cea interioara.
    Am calcat de multe ori peste suflet, ascultandu-mi ratiunea. Mereau m-am contrazis cu mine,dar, uneori, asta a fost bine.

    Atunci cand se intampla ceva si luam deciziile cu mintea, mi le asumam - in cazul in care nu iesea precum doream, dar daca alegeam cu sufletul, in cazul esecului, imi parea rau.
    Iata ca exista si un lucru bun in treaba asta...
    Am ajuns sa privesc platonic atunci cand vine vorba de probleme,fiindca de fiecare data caut o rezolvare si indiferent de cat dureaza, o gasesc.
    Mi-am asumat intotdeauna faptele, fiindca erau ale mele, chiar daca unele erau bune sau unele rele, dar indiferent de situatie, nu am mintit. Daca imi place sa joc un joc, il joc cu cartile pe fata; si din esec se naste o victorie fiinca nu conteaza ce carti avem in mana, ci cum jucam cu ele.
    De ce sufletul este impotriva mintii si invers? Parca am devenit un mic robotel, pregatit sa faca orice dar numai de suflet sa nu asculte pentru a nu suferi din pricina altora. Mai bine sufar din pricina mea decat sa sufar din pricina altor oameni, fiindca, in general, pentru un om, nu trebuie sa suferi. Omul este o fiindca cu multe fete, indiferent de cat de prieten ti-ar parea sau nu.
    De ce am ales sa fiu sincer,intr-o lume plina de minciuni? De ce am ales sa privesc platonic,o lume plina de bogatii? s.a.m.d.
    Nu gasesc raspunsuri, dar stiu ca singurul lucru pe care il mai simt si-l impartasesc cu sufletul, este: iubirea!
    Share:

    Sa ma autojudec?

    Sa ma autojudec? Nu am facut-o niciodata, dar oare merit asta? Daca da, ar fi bine sa incerc?

    Mereu am cautat raspunsuri la intrebarile pe care mi le puneam, uneori cautam prea mult si nu gaseam nimic, alteori cautam la suprafata si ingropam orice urma de intrebare.
    Asta m-a facut, cu timpul,sa judec mai mult rational decat cu sufletul. Desi, nu i-as face rau nici macar unei muste, ratiunea mi-a ingenuchiat sufletul de multe ori, si eu am lasat ca totul sa decurga in interiorul meu,precum o lupta.
    Daca organismul meu ofera rezistenta, atunci al meu, trebuie sa se rezume mai mult la cea interioara.
    Am calcat de multe ori peste suflet, ascultandu-mi ratiunea. Mereau m-am contrazis cu mine,dar, uneori, asta a fost bine.

    Share:

    16.06.2013

    Recenzie: Naluca si Naucul - Stacey Kade



    Vreau sa multumesc librariei online Libris pentru cartea Naluca si Naucul. Intrand pe pagina lor, o sa gasiti o multitudine de carti in engleza si romana.

    Cum sunt un iubitor al genului paranormal si tot ce tine de stafii, fantome, spirite si alte cele, cartea Naluca si Naucul, de Stacey Kade a picat mai bine decat perfect.
    Nu demult am auzit de aceasta carte si am citit cateva informatii pe internet, lucru care m-a facut sa mi-o doresc tare mult. Nu a durat mult si i-am putut simti mirosul paginilor si citind, am simtit aroma cuvintelor intepatoare ale frumoasei Alona Dare.
    Cartea este scrisa din doua perspective:
    - perspectiva Alonei Dare, cea mai frumoasa fata si cea mai populara care a decedat dupa ce a fost lovita de autobuzul "plin cu tocilari"
    - perspectiva lui Will Killian, un ciudat in tot sensul cuvantului, adeptul stilului "goth" si care poate comunica cu fantomele.
    Nu e deloc usor sa fii fantoma, mai ales cand mainile si picioarele incep sa dispara si sa reapara,o spune Alona Dare. Pentru ea a fost un soc, dupa ce-a murit, spionandu-i pe ceilalti, sa afle ca iubitul ei era  impreuna cu cea mai buna prietena a ei si apoi sa afle toate parerile rautacioase din partea tuturor colegilor de liceu, pareri care faceau strict referire, doar la ea.
    Alona doreste sa gaseasca lumina sau sa "treaca dincolo" dar nu stie cum se face asta, asa ca ii trebuie un ajutor. In timp ce bantuie prin scoala, gaseste alte fantome captive intre lumi. Cu putin noroc, sau sa-i spun ghinion, observa faptul ca Will Killian are capacitatea de a o vedea si de a o auzi, dupa ce acesta a ras in fata ei, de necazul pe care il avea.
    Cum se putea, din toata scoala, ca Will Killian sa fie singurul care sa o poata ajuta?
    El era pe cea mai joasa treapta din intreaga scoala, in plus, era considerat si "dus cu pluta" si era total anti-social. Facand comparatie cu filmul "Mesaje de dincolo", baiatul nostru, Will, nu dorea sa ajute nici-o fantoma, ba chiar se preface ca nu le vede si nu le aude, tinand tot timpul castile in urechi si capul bagat intre umeri.
    Acest dar l-a mostenit de la tatal lui si eventual, de la bunica lui, care nu a apucat sa o prinda in viata, dar care pentru el, era o pacoste.
    Incercand sa-l faca sa o ajute, Alona ajunge incetul cu incetul sa il cunoasca pe Will, sa il tolereze si sa descopere ca nu este chiar un ticnit cu o jumate' de norma.
    Viata lui Will este foarte grea, datorita faptului ca mama lui il considera nebun, tatal lui se sinucisese cu ceva timp in urma, psihiatrul dorea sa-l interneze intr-un ospiciu iar directorul liceului ii pune in fiecare zi un gram de amar in suflet, facandu-i numai probleme.
    Si cum toate nu erau de-ajuns, dupa ce accepta sa o ajute pe Alona cu problema ei, mai apare si o alta fantoma care ii doreste raul lui Will.
    Share:

    Recenzie: Naluca si Naucul - Stacey Kade

    Vreau sa multumesc librariei online Libris pentru cartea Naluca si Naucul. Intrand pe pagina lor, o sa gasiti o multitudine de carti in engleza si romana.

    Cum sunt un iubitor al genului paranormal si tot ce tine de stafii, fantome, spirite si alte cele, cartea Naluca si Naucul, de Stacey Kade a picat mai bine decat perfect.
    Nu demult am auzit de aceasta carte si am citit cateva informatii pe internet, lucru care m-a facut sa mi-o doresc tare mult. Nu a durat mult si i-am putut simti mirosul paginilor si citind, am simtit aroma cuvintelor intepatoare ale frumoasei Alona Dare.
    Cartea este scrisa din doua perspective:
    - perspectiva Alonei Dare, cea mai frumoasa fata si cea mai populara care a decedat dupa ce a fost lovita de autobuzul "plin cu tocilari"
    - perspectiva lui Will Killian, un ciudat in tot sensul cuvantului, adeptul stilului "goth" si care poate comunica cu fantomele.
    Nu e deloc usor sa fii fantoma, mai ales cand mainile si picioarele incep sa dispara si sa reapara,o spune Alona Dare. Pentru ea a fost un soc, dupa ce-a murit, spionandu-i pe ceilalti, sa afle ca iubitul ei era  impreuna cu cea mai buna prietena a ei si apoi sa afle toate parerile rautacioase din partea tuturor colegilor de liceu, pareri care faceau strict referire, doar la ea.
    Alona doreste sa gaseasca lumina sau sa "treaca dincolo" dar nu stie cum se face asta, asa ca ii trebuie un ajutor. In timp ce bantuie prin scoala, gaseste alte fantome captive intre lumi. Cu putin noroc, sau sa-i spun ghinion, observa faptul ca Will Killian are capacitatea de a o vedea si de a o auzi, dupa ce acesta a ras in fata ei, de necazul pe care il avea.
    Cum se putea, din toata scoala, ca Will Killian sa fie singurul care sa o poata ajuta?
    El era pe cea mai joasa treapta din intreaga scoala, in plus, era considerat si "dus cu pluta" si era total anti-social. Facand comparatie cu filmul "Mesaje de dincolo", baiatul nostru, Will, nu dorea sa ajute nici-o fantoma, ba chiar se preface ca nu le vede si nu le aude, tinand tot timpul castile in urechi si capul bagat intre umeri.
    Acest dar l-a mostenit de la tatal lui si eventual, de la bunica lui, care nu a apucat sa o prinda in viata, dar care pentru el, era o pacoste.
    Incercand sa-l faca sa o ajute, Alona ajunge incetul cu incetul sa il cunoasca pe Will, sa il tolereze si sa descopere ca nu este chiar un ticnit cu o jumate' de norma.
    Viata lui Will este foarte grea, datorita faptului ca mama lui il considera nebun, tatal lui se sinucisese cu ceva timp in urma, psihiatrul dorea sa-l interneze intr-un ospiciu iar directorul liceului ii pune in fiecare zi un gram de amar in suflet, facandu-i numai probleme.
    Si cum toate nu erau de-ajuns, dupa ce accepta sa o ajute pe Alona cu problema ei, mai apare si o alta fantoma care ii doreste raul lui Will.
    Share:

    14.06.2013

    Evolutie sau nu?




    Astazi am aruncat o privire in urma,la acele momente cand am inceput sa scriu, pentru prima data,articole.


    Poate, la vazul greselilor, am avut momente cand mi-am zis: "Mai bine le sterg" dar pe urma m-am razgandit fiindca mi-am spus: "Nu-mi este rusine de greselile facute atunci cand mi le asum, cum nu imi este rusine ca am plecat pe acest drum".


    Multi, daca ar citi primele articole, ar arunca cu pietre in mine, dar de aceea le-am si lasat, sa fie citite de cine doresc, fiindca niciodata nu regret ca am venit aici. Prin greseli am ajuns aici, si ma bucur ca nu am tinut ochii inchisi ca altii si am vazut ce era de vazut si am ascultat ce era de ascultat.


    Am evoluat! Nu o spun doar eu, ci articolele mele si cei care le citesc. Nu este o lauda, fiindca niciodata nu m-am laudat singur, este o concluzie.


    La inceput, scriam un articol pentru a fi scris, sa fie prezent pe pagina, dar cu timpul, am citit despre cum trebuie sa fie un articol, ce elemente ajuta la construirea unui articol, iar acest lucru m-a facut sa evoluez prin ceea ce fac.





    Uitandu-ma la ultimele mele articole, scrise pana ieri si la primele mele articole, este o diferenta. Dar si atunci, si acum... am fost si sunt tot EU!
    Share:

    Evolutie sau nu?

    Astazi am aruncat o privire in urma,la acele momente cand am inceput sa scriu, pentru prima data,articole.
    Poate, la vazul greselilor, am avut momente cand mi-am zis: "Mai bine le sterg" dar pe urma m-am razgandit fiindca mi-am spus: "Nu-mi este rusine de greselile facute atunci cand mi le asum, cum nu imi este rusine ca am plecat pe acest drum".
    Multi, daca ar citi primele articole, ar arunca cu pietre in mine, dar de aceea le-am si lasat, sa fie citite de cine doresc, fiindca niciodata nu regret ca am venit aici. Prin greseli am ajuns aici, si ma bucur ca nu am tinut ochii inchisi ca altii si am vazut ce era de vazut si am ascultat ce era de ascultat.
    Am evoluat! Nu o spun doar eu, ci articolele mele si cei care le citesc. Nu este o lauda, fiindca niciodata nu m-am laudat singur, este o concluzie.
    La inceput, scriam un articol pentru a fi scris, sa fie prezent pe pagina, dar cu timpul, am citit despre cum trebuie sa fie un articol, ce elemente ajuta la construirea unui articol, iar acest lucru m-a facut sa evoluez prin ceea ce fac.

    Uitandu-ma la ultimele mele articole, scrise pana ieri si la primele mele articole, este o diferenta. Dar si atunci, si acum... am fost si sunt tot EU!
    Share:

    13.06.2013

    Fara resentimente...




    Oare, oamenii pot trai fara resentimente? Multi nu se grabesc sa raspunda la aceasta intrebare, fiindca confunda termenul "resentiment" cu "sentiment", doua cuvinte care sunt total opuse (antonime).
    Am vazut multe articole si guest-posturi scrise pe aceasta tema: resentimente, dar nimeni nu a reusit sa puncteze tot de pe lista. O sa incerc si eu sa-mi scriu parerea, sa descriu ce stiu si va servesc cu ce cunosc.

    A trai cu resentimente inseamna sa traiesti toata viata cu o urma in suflet. Ceva ce te-a marcat intotdeauna ramane acolo agatat in suflet in mod permanent.
    Suntem incapabili, din multe puncte de vedere, sa renuntam la trecut, la actiunile care ne-au marcat si ne-au ramas tiparite in memorie, si la micile grame de sentiment ce se resfrang in sufletul nostru dupa atata timp.
    Nu-mi vine sa cred ca am ajuns sa spun sa nu traiti cu resentimente, cand eu am trait cativa ani cu asa ceva. Dar, macar am reusit, dupa o perioada destul de lunga sa renunt la ele si nu le mai vreau toata viata. Acest lucru va recomand si voua...
    Dar exista si o parte buna. Unele resentimente sunt pozitive si ne afiseaza mereu cate un zambet pe fata in zilele mai putin bune. Desi sunt foarte rar intalnite, acest tip de resentiment trebuie pastrat in noi, fiindca poate functiona precum o cafea. Cand suntem pusi in ipostaza mai putin buna, un astfel de "leac" sa ne trezeasca si sa ne faca zambitori ar fi bun pentru toata lumea.
    Share: